Let's Do It Romania!

Sunday, 29 March 2009

Eco failure

Mda, am reusit sa NU respect Earth Hour si sa NU ma uit decat la o bucata din meciul Romania Serbia.
Am o scuza, de fapt mai multe. First a fost o delicioasa lasagna by PufPuf and Acid. Despre asta mai multe soon on a cooking blog near you.
Apoi a fost Rux0r by Simona & Alex care a reusit sa o istoveasca pe Puffeh (si pe ta-su in the same time) si sa ne dea incredere ca viitorul nu e chiar atat de negru pe cat pare. <3 Ruxandra.
Anyway, nu toata lumea a fost asa de neimplicata ca mine. Vazui la teveu ca s-a mai stins lumina, pe ici pe colo, in punctele esentiale, deci macar la reprezentare am stat bine.
Cel mai bine stingeau lumina pe stadion la Constanta, ne-o luam cu 3-0 la masa verde, dar mai scadea rata infarcturilor si a televizoarelor sparte sambata seara.
N-am vazut decat ultimele 40 de minute or so, dar mi-a fost de ajuns sa realizez once again ca nu avem nici o treaba cu performanta in sportul asta.
Dincolo de faptul ca in prima repriza ne-am dat un gol singuri..eh, se mai intampla, in a doua am mai luat unul care mie personal imi pare foaaaarte aproape de un autogol, si daca nu ar fi fost piciorul atacantului sarb, sigur o baga al nostru in atze, ca a facut fix aceeasi foarfeca pe care a facut-o si ala care e creditat cu golul. Nu stiu cine si-ar fi imaginat ca daca mingea se lovea de gheata aparatorului nostru (nu se stie daca nu a fost chiar asa) s-ar fi dus altundeva decat in plasa portii lui Lobontz. Aia doi, sarbul si romanul au facut miscarile la indigo, ghetele erau una langa alta, ce sa mai, eu zic ca sarbul ne-a ajutat sa evitam un autogol.
Pe urma (ca mai e de zis, daca am inceput) nu am putut sa nu remarc aceeasi nesiguranta care viciaza fotbalul romanesc de cand am scos capul in lume, acu ceva zeci de ani.
Oameni buni (ca sa-l citez pe Zen), ai nostri nu au controlul balonului, balonul face ce vrea pe teren (cand e la noi), iar jucatorii se roaga sa fie pe traiectorie. Este o realitate pe care nu poti sa nu o recunosti, oricat de microbist si suporter ai fi.
Pai imi aduc aminte la europene, cand crosetau rusii sau nemtii niste pase in careul advers, printre o mare de aparatori si puteai sa vezi ca nu au absolut nici o indoiala ca mingea se va duce fix in piciorul colegului de echipa, chiar daca pe distanta de 2-3 metri cat era intre ei se mai aflau inca nushcati adversari. Nu exista sa greseasca o pasa, nu exista sa faca coechipierul un pas in plus ca sa ajunga la minge, totul era ceas.
Eh, cand te uiti la vajnicii romanasi, nu poti sa nu vezi cum alearga 10-12 pasi in urma ca sa prinda o pasa care de fapt ar fi trebuit sa-i propulseze inainte (si nu ma refer la pasele inapoi), cum se loveste mingea de ei si in loc sa o trimita la un coleg de echipa o dau inapoi la adversar ca poate poate se loveste de un alt roman in the process, in fine...maxima nesiguranta.
Eu propun ca in fiecare noapte, in loc sa se culce cu nevestele sau prostituatele (dupa caz) cu care se culca de regula, sa doarma cu un balon de fotbal. Sa ajunga sa-l simta si in vis, poate asa o sa aratam si noi mai stapani pe joc decat suntem acum.
Timp avem, ca sansele de calificare la mondialele din Africa de Sud tocmai le-am ratat aseara. Pe lumina!

No comments:

Post a Comment