Let's Do It Romania!

Thursday, 13 August 2009

One month later (almost) - part 1

Mda, nu pot sa raman la postul anterior pentru ca am promis detalii despre nunta in postul in care anuntam ca ma insor.
Asa ca trebuie sa drag my fat(ter) ass (pentru ca am fost in honeymoon) si sa povestesc ce s-a intamplat in ultima luna.

Furst thing furst...THE WEDDING. Asa cum ziceam, I was prepared (I wasn't BORN prepared, but still...) cu tot ce trebuie: muzica, local, nasi, best "suporturi de lumanari", biserica, familii, the works.

D Day-1: Barbosul ne da o palma cand ne-am trezit sunati de la Manastirea Casin sa ne intrebe daca mai venim la nunta sau nu :-( E adevarat ca facusem programare, dar nu sunt ATAT de ramolit incat sa incurc lucrurile si sunt ferm convins ca au spus ca o sa ne sune cu ceva timp inainte sa mai confirmam o data and they didn't. Am inghitit in sec si am trecut mai departe. Iarta-ne, Doamne, ca nu prea stiam pe ce lume suntem!

Toata saptamana am avut sedinte cu nashii despre cum si ce o sa facem la nunta, tentative de repetitii pentru primul dans (btw: SUNT FOARTE TARE LA FREESTYLE, K?) si un sir intreg de "vezi ca ala nu mai vine singur, ala vine mai tarziu, aia vrea la masa cu ailalti, a mai confirmat si cutare, mai pune doua scaune, etc". Sa nu zic ca eram stresati (mai ales eu), dar eram destul de freaked out (mai ales ea). Neway, sambata seara ne-am culcat relativ devreme, sa fim fresh pentru D-Day.

D-Day: A inceput foarte relaxat (pentru mine), dar destul de stresant pentru Puffeh (vezi postul despre denumirile oficiale din Casa de Pufixes) care a trebuit sa se lase pe mana unor domnisoare responsabile cu machiajul si frizura. Acum, privind in urma, ma gandesc ca desi eram la primul eveniment, ne-au iesit pretty much toate chestiile care sunt prone sa go bad: fetele mentionate mai sus au venit la timp, florile au ajuns la timp, masina a gasit adresa, costumul m-a incaput desi nu mai calcasem pe la sala de cand il luasem si tot asa. Lucrurile au picat all in the right places (cu mici exceptii).

Si ne pornim, cu lautari, cu strigaturi (well, acshully, fara), dar cu veselie in suflet. Pe care am pastrat-o si cand a trebuit sa ne intoarcem din drum dupa 50 de metri, ca uitasem CD-urile cu playlistul la care lucrase Puffeh o luna de zile.

Chestia cu plecatul ne-a iesit dintr-a doua si dupa ce am cules nashii de pe drum, ne-am indreptat cu viteza spre biserica (pe asta eram hotarati sa nu o ratam, ca pe Casin).

Lacrimi, pupaturi, ooohs and aaaahs (ca aratam bine, fara modestie), revederi cu rude pe care nu le vazusem de ani buni sau cu prieteni pe care nu-i mai vazusem de putin timp, una peste alta momentele de asteptare pentru inceperea slujbei au fost foarte dragutze. Slujba...mai putin, noroc cu corul care a facut toti banii.

E bine ca ginere/mireasa in ziua nuntii. Am avut masina noastra, nu ne-am stresat cum ajungem la restaurant, toata lumea statea dupa coada noastra, 'twas cool.

La restaurant, totul era APROAPE perfect. Ceva zeci de minute mai tarziu si niste rocade de scaune la mese, toata lumea a incaput. Urmarea nu poate fi povestita, trebuie traita sau vazuta pe DVD...sau ambele (yay us). In cateva cuvinte, distractie totala, mancare beton, bautura din belshug, dans la greu, poze, surprize, lacrimi, flori, pisici (really!), discursuri, artificii si multe multe altele.

Day D+1 Ne-am trezit cu dureri de picioare si usturimi de talpi de cat am "jucat", dizzy but happy. N-a fost cazul de hangover ca nu ne-am imbatat :-) Am mancat inca vreo doua zile din wedding leftovers (salau ardelenesc yumm) asa ca pana la plecarea in honey(and icecream and choclate) moon nu ne-am stresat cu mancarea.

Despre vacanta in partile urmatoare.

1 comment:

  1. hai frate si cu part tu ca moare lumea de curiozitate...

    ReplyDelete