Let's Do It Romania!

Wednesday, 8 December 2010

Ce-a cautat Geoana la Vantu

Va spun eu, ca stiu. Adevarul, evident.
Nici nu e greu, daca urmaresti comportamentul celor implicati te prinzi imediat.
Geoana a fost la Vantu pentru tot ce ne putem inchipui mai rau. Poate sa o dea de gard cat vrea, realitatea (sic!) este una singura:

Nici un om intreg la cap, cu o bruma de independenta, nu ar fi facut acest gest in contextul respectiv. PUNCT.

Geoana a fost la Vantu si asta ii demonteaza orice tentativa de a explica "pozitiv" gestul. Pai cum, cand Basescu isi bazeaza TOATA campania electorala pe "moguli" tu te duci la al mai mare cu o seara inainte de dezbaterea finala si te astepti sa fie OK? Sa scapi? Inseamna ca esti prost(anac) de-a binelea.

Deci, ca sa fie clar, Geoana s-a dus la Vantu pentru ca a executat ordinul primit.

De ce a primit ordinul de a se compromite iremediabil? La fel de simplu: pentru ca Vantu i-a garantat castigarea alegerilor. De asta l-a chemat, ca sa-i spuna ca va castiga si sa stea linistit, orice s-ar intampla, el va fi presedintele Romaniei. Ca, de fapt, asta a fost lucratura, a aflat si amaratul de Geoana a doua zi.

Cand a aflat de pocinog? La pranz, evident, cand au aparut pozele. Poate sa minta cat vrea, nu-l crede nimeni care are mai mult de un neuron in cap. In ziua dezbaterii finale candidatul nu se relaxeaza inchis intr-o camera, rupt de lume, facandu-si somnul de frumusete ca sa dea bine la camera. Nu. Candidatul isi freaca creierii cu echipa de campanie ca sa se asigure ca este pregatit 200% pentru confruntare. Asta daca vrea sa castige. Sau daca nu are o "polita de asigurare" de la Vantu, care il face sa creada ca poate sa ignore toata povestea cu pozele vizitei. Deci, Geoana stia de "accident", dar nu a vrut sa creada ca a fost lucrat pana in secunda in care Basescu l-a pleznit peste bot cu intrebarea minune.
Asta, iarasi, o poate vedea oricine urmareste inregistrarea confruntarii si remarca perplexitatea lu' Geoana (Pai cum, nu avea voie sa ma intrebe asa ceva, eu trebuie sa fiu presedinte, asa mi-a zis Vantu aseara).

Mai am un argument pentru care inclin sa-i cred pe Ponta si Gusa: toti cei implicati sunt politicieni.

Sa inteleaga toata lumea: politicienii nu folosesc cuvantul a minti in aceeasi fraza cu propria persoana sau cu persoane aflate de aceeasi parte a baricadei. Never, sub nici o circumstanta, Ponta sau Gusa nu i-ar fi zis lui Geoana: "Daca va intreaba...mintiti". Doar pentru ca Geoana a pus acest cuvant in "citatul din Ponta" am realizat ca minte. Chiar daca lucrurile s-au desfasurat asa cum zice Geoana, Ponta nu i-ar fi zis niciodata "mintiti". Nu doar pentru ca ar fi fost hilar, in conditiile in care pozele erau publice si oricine putea sa-si dea seama ca s-a lucrat cu stirea si acordul lui Vantu, ci pentru ca si daca ar fi vrut sa-i spuna sa nege, ar fi folosit orice alt cuvant din bogata limba romana.

De ce a iesit Geoana cu prostanaceala asta acum? Pentru ca a realizat ca este un terminat, ca este mentinut in functie si in atentie doar pentru ca PSD-ului ii este frica sa deschida cutia cu maimute si sa-l schimbe pentru ca stiu ca PDL nu va avea nici o jena sa modifice legea si sa-si puna propriul om la sefia Senatului, asteapta doar ca PSD sa faca prima miscare, razand in pumni de cum i-o trage Geoana propriului partid.
Pentru ca realizarea terminarii lui politice il frustreaza maxim si vrea cu orice pret sa mai dea cateva palme inainte de a cadea, inevitabil in uitare si ridicol.

As putea s-o tin asa la nesfarsit, ca doar field beating-ul este specialitatea acestui blog, dar ma opresc aici. Pentru mine e clar ca Geoana minte la fel cum a mintit si acum un an. Cine crede altfel e prost(anac).

Thursday, 25 November 2010

Mirajul "instant gratification"

Stiu ca titlul suna pompos, dar nu mi-a venit ceva mai aplicat, asta e. De fapt nu vreau decat sa vent despre niste copii care se uita zilnic pe o pagina de FB si se umfla in pene ca sunt mari specialisti in comunicare atunci cand vad cum creste numarul de like-uri.

E bine sa vezi rezultate palpabile atunci cand faci ceva, dar e rau sa te crezi zmeu atunci cand lucrurile merg de la sine, fara ca tu sa faci ceva special. Nu ai nici o provocare in fata, dar te comporti ca si cum ai fi gasit o reteta miraculoasa a "succesului" indubitabil, masurat zilnic in casuta aia mica din stanga paginii de FB.

De aici la extinderea nou descoperitei "genialitati" nu e decat un pas si uite asa iti depasesti conditia si incepi sa te bagi peste patratica altora, care de fapt stiu mult mai multe decat tine, dar na...tu ai si rezultate care sa-ti intareasca pozitia, nu-i asa? Natural, ai tot dreptul sa-ti dai cu parerea, chiar daca pozitia si rolul nu iti ofera dreptul si nici nu-ti solicita sa faci asta.

Mai mult, "jucaria" e doar a ta si doar tu stii ce sa faci cu ea, lucru demonstrat, evident, tot de succesul ala la care te raportezi zi de zi, ora de ora, minut de minut. Nimeni nu are acces la jucaria ta si in plus, nimeni nu trebuie sa-si construiasca jucarii ca ale tale, pai daca toti ar avea, cum ai putea tu sa te mai lauzi cu rasunatoarele rezultate obtinute cu sudoarea fruntii, cu maxima daruire, cu debordanta creativitate si intensa gandire strategica.

Meh...

Friday, 12 November 2010

Iar s-au strans...

INS zice ca s-a dus economia la vale dupa ce trimestrul trecut crescuse asa, ca pana la glezna puricelui.

Peste asta vine un raport de la Banca Mondiala care face praf autoritatile de la Bucuresti (voalat) pentru mimarea politicilor economice, cu un "buget nerealist" care nu e niciodata facut sa fie respectat.

Curtea Constitutionala s-a "pronuntat" in conflictul dintre Guvern si Parlament. A facut-o atat de clar incat ambele parti au inteles ca au dreptate. E greu sa faci echilibristica intre obligatia fata de cei care te-au numit acolo pe criterii politice si riscul de a pierde exact avantajele pentru care te-ai vandut (pensiile grase pe care vrea Boc sa le taie). Judecatorii CC nu pot sa fie pe fata in contra guvernului ca sa-si salveze pensiile, ca doar Base i-a pus acolo, dar nici sa lase guvernul sa faca ce vrea nu pot asa ca se spala pe maini ca Pontius Pilat si zic: "e neconstitutional, dar sa mearga inainte".

In parlament s-a ajuns la un blocaj major, iar Base s-a umplut de ridicol facand apel la partidele de opozitie sa puna umarul la slujirea interesului national cand nimeni de la zisele partide nu era in sala, pentru ca dupa aia sa treaca imediat la desfiintarea de facto a opozitie si instaurarea dictaturii personale (in caz ca nu s-a prins lumea, spre asta ne indreptam). Daca masurile pe care vor sa le treaca cei de la putere intra in vigoare in parlament, opozitia poate sa-si faca bagajul si sa plece acasa, vor fi inutili, iar Basescu va putea sa treaca orice lege, inclusiv atat de mult iubitele sale initiative de modificare a constitutiei si nu m-as mira sa strecoare acolo undeva, daca nu dreptul la 5 mandate, atunci macar o prevedere a la Rusia, prin care sa poata sa stea pe bara doar un mandat, dupa care sa revina in scaunul pe care il iubeste atat.

Opozitia arata mai rau ca oricand, cu Antonescu sarind la gatul PSD si cu un PSD prins intre frica de a ramane singur (daca accepta lupta SI cu PNL) si continuarea unei opozitii ineficiente. Faptul ca in sondaje PSD creste nu-i va folosi la nimic, alegerile, oricand vor fi ele, vor fi fraudate for sure. I-a mai facut Basescu din butoane o data, o sa-i mai faca o data. Cu gradul de control pe care l-a pus pe carca autoritatilor, slabe sanse sa-l mai miste cineva, iar PNL tocmai da semne voalate ca nici nu mai vrea, ca ar face pace cu Base oricand, pentru un os de ros. Probabil ca daca s-ar ivi vreun sponsor dinspre PDL care sa-l inlocuiasca pe Patriciu, PNL ar schimba placa si ar incepe sa cante osanale lui Base si sa loveasca in "comunistii" de la PSD.

Things are really fucked up in Romania right now :-( si e clar ca cei de la putere sunt dispusi sa faca oricate compromisuri si sa incalce orice reguli, legi si principii in ideea ca redresarea economica mondiala si europeana se vor face simtite si la noi si ei TREBUIE sa fie la putere cand lucrurile incep sa mearga mai bine, pentru a putea sa-si asume meritele.

Trist...

Sunday, 31 October 2010

Post motiune. Speranta vs. logica

Logica imi spunea ca motiunea nu putea sa treaca miercuri.
Cota de popularitate a PDL le asigura pierderea alegerilor anticipate, deci nu aveau nici un interes sa iasa la bataie. Jocul pervers pe care UDMR il face de ani de zile i-a adus in situatia de a nu fi siguri ca nu vor fi lasati pe afara prin ridcarea pragului electoral, situatie care, paradoxal, ar putea fi agreata de ambele partide mari, satule de pozitia de jolly jocker a ungurilor. UNPR isi traieste momentul de glorie, dar toata stransura de acolo stie ca n-ar rezista testului urnelor si ca oricum vor esua in PDL, vrand doar sa se vanda cat mai scump.
Peste toate astea, Basescu, desi pare linistit si relaxat, stie ca ce s-a intamplat o data (suspendarea) il poate lovi din nou, iar de data asta nu va mai prosti pe nimeni sa-l scape la referendum.

Cu toate astea, miercuri am sperat ca motiunea va trece.

Stiu ca probabil PSD si PNL, daca ar fi reusit sa constituie o majoritate ar fi avut mari dificultati in a se intelege in privinta guvernului de criza, stiu ca probabil politica ar fi fiert multe luni de acum inainte, FMI-ul ar fi fost gramada pe noi cu pretentiile sa ne tinem de masurile de austeritate, etc.

Suna destul de rau, dar cu toate astea, miercuri am sperat ca motiunea va trece.

Nu sunt convins ca solutiile (alea care au fost prezentate de PSD si mai putin de PNL) ar fi functionat, stiu ca anularea imediata a masurilor de austeritate este o propunere populista si ca probabil guvernul de criza nu ar fi putut sa o duca la indeplinire cu Jeffrey Franks suflandu-i in ceafa, deci perspectiva ca lucrurile sa se schimbe in bine pentru tara in perioada imediat urmatoare era destul de strvezie.
Pe scurt, probabil ca daca motiunea trecea, lucrurile nu ar fi mers neaparat mai bine.

Ei, cu toate astea, miercuri am sperat ca motiunea va trece. Asta mi se pare cel mai grav. Ca dupa 20 de ani am ajuns sa imi doresc ceva ce stiu, logic, ca nu se va intampla, doar pentru ca nu mai suport stilul nesimtit in care este condusa tara, bataia de joc a celor de la putere fata de propriul popor, sfidarea legilor si dispretul vadit fata de cele mai elementare norme democratice.

Wednesday, 6 October 2010

The Last Airbender....da Doamne sa fie ultimul

Pentru fanii anime, Avatar - The Last Airbender, este un serial clasic. Am putea crede ca o combinatie intre o poveste clasica, de un succes dovedit si un regizor de talia lui M.Night Shaymalan va fi ceva extrem de reusit.
Ei bine, dupa 30 de minute din film ma aflu in dilema daca sa-l vad pana la capat sau sa ma duc sa ma culc...atat e de prost.

Actorii joaca de parca ar fi la piesa de sfarsit de an a unei clase de handicapati, montajul este prost facut, filmul nu are nici un dinamism, replicile sunt banale, dramatismul situatiilor din film nu este perceptibil nici in cea mai mica masura, muzica e de maxim rahat, jur ca e o combinatie gandita pentru un fel de demo despre cum sa NU faci un film.

Bursucul l-a vazut la cinema si zice ca ar fi doar prima parte dintr-o serie.

Doamne Apara si Pazeste!

PS: filmul este atat de prost incat nu am putut sa astept pana la final (daca voi rezista pana acolo) ca sa postez despre cat este de prost. Fix asa!

Update: l-am vazut pe tot. E la fel de prost pana in ultima secunda. Sigur Shaymalan era high cand l-a facut. Vreau banii inapoi. Oh...wait. Nvm. :-)

Iubirrre s-a lansat

Aseara, in Club Tribute, cu oameni draguti si sufletisti in preajma, Iubirrre a vazut lumina zilei. Nu e o fitzuica, e o carte in toata regula, nu e plina de povestioare subtirele, ci are povesti pentru toate gusturile, nu e scrisa de ilustrii necunoscuti, e scrisa de celebritati de toate natiile si genurile, ce mai, e un proiect foarrrte rrreusit!

Bravo Dana Tocu, bravo GIA, bravo sponsorilor si agentiei, bravo tuturor care au contribuit ('spehuly Cookie).

Acum urmeaza partea a doua: The Buyout! Hai sa le facem o surpriza celor care se ingrijesc de proiect si sa le epuizam stocul a.s.a.p.

Link pentru cumparat gasiti in titlu.

Wednesday, 29 September 2010

"Ziua cea mai lunga" in fiecare zi

Am citit in urma cu multi ani cartea la care fac referire in titlu si am ramas marcat de un capitol din ea, pe care am sa-l redau pe scurt ca sa intelegeti contextul acestei postari.

Capitolul se numea (in traducere, ca am citit cartea in romana): Cum functioneaza o dictatura.

Pasionatii de istorie stiu ca in ziua debarcarii din Normandia, nemtii aveau in zona atacata de aliati suficiente forte pentru a respinge orice asalt al acestora sau cel putin pentru a creste pierderile in randul inamicilor cu mult peste cat a fost.

Este vorba de niste divizii de blindate, considerate elita acestei arme in armata germana.

Aliatii isi luasera toate masurile de siguranta posibile, intoxicand spionajul german pentru a-i convinge pe nemti ca debarcarea va avea loc in alta zona decat cea reala, respectivele divizii acoperind zona "falsa". Chiar si asa, daca ordinul de atac ar fi fost dat la timp, respectivele divizii ar fi putut sa provoace o schimbare majora in modul in care s-a desfasurat D-Day.

Ordinul nu a venit. Intoxicarea a functionat pana la un punct, dupa care a intervenit absurdul. Pentru ca reprezentau elita armatei germana, diviziile de blindate erau sub directa comanda a lui Hitler. In momentul in care vestile despre debarcarea aliata au fost suficiente pentru a avea certitudinea ca este "the real deal" si nu o diversiune (intoxicarea again), cei care trebuiau sa comunice cu Fuhrerul si sa obtina ordinul de atac pentru diviziile de blindate...waitz for it....here it goes: NU AU AVUT CURAJUL SA-L TREZEASCA PE HITLER! :-)

Tocmai am avut un moment in my work day care m-a facut sa-mi amintesc de acest capitol. Desi am o criza pe maini (pe care n-am provocat-o eu) cei care ar putea sa contribuie la rezolvarea ei nu o fac pentru ca "nu pot sa intru peste el sa-l deranjez" :-)

WTF!

Wednesday, 22 September 2010

Cookeh si animalutele

Tin minte ca in iarna lu' 89, cand pe afara se tragea, iar la televizor vedeai numai grozavii, mama imi spunea ca singurul lucru care o linisteste e sa-l vada pe Sufletel (motanul familiei) cum doarme. Zicea: "Cand ma uit la el cum doarme fara grija, uit de toata nebunia de afara."
Trecut-au anii si la televizor vedem tot grozavii, doar gloantele din 89 au fost inlocuite cu ordonante de urgenta. Viata e trista pentru romanul de rand, dar uite ca asa trista cum e, unii dintre ei mai gasesc puterea sa faca o bucurie si unui suflet care nu poate sa-si poarte singur de grija, un suflet de animalutz.
My lovely wife Cookie a initiat Project Kitteh in familia noastra acu' mai multi ani, iar astazi suntem binecuvantati zilnic cu poznele si dragutzoshenia lui Pufix si Pufeta, dar visam la o ferma de pisici pe care sa o deschidem intr-o zi.
Pana atunci, ajutam si noi cum putem, mai cu o conserva , mai cu niste networking pe retelele sociale (stiu ca pare putin, dar de multe ori conteaza), mai (rar) cu o povestioara intr-o carte dedicata (din toate punctele de vedere) animalutelor.
Este vorba de Iubirre, un proiect al GIA, o carte de povesti cu si despre animalute, scrise de niste OAMENI. Spre bucuria noastra, Cookeh a fost si ea invitata sa apara, povestind (cum altfel) aventurile lui Fanfan si ale Fufettei. Cartea apare pe 5 octombrie si sper sa aiba niste vanzari fenomenale. Merita toti banii si inca ceva in plus, garantat.

Monday, 20 September 2010

Exercitiu de imaginatie

Suntem in 2014. Dupa ce in 2011 romanii au rezistat cu succes tentativei de modificare a constitutiei privind acordarea dreptului presedintelui la 5 mandate in loc de doua, Traian Basescu este nevoit sa plece de la Cotroceni.

Ce se va intampla cu el?

1. Se intoarce la PDL unde, evident, devine presedinte. In perspectiva alegerilor din 2016 si prin prisma sondajelor care ii arata in cadere libera dupa alegerea lui Basescu in functia de presedinte, Berceanu, Videanu, Boc si Udrea parasesc PDL si formeaza o noua formatiune politica. PAB - Partidul Anti Basescu.

2. Se intoarce in PDL. Pentru ca partidul are 2% in sondaje, in perspectiva alegerilor din 2016, confruntat cu riscul de a nu intra in parlament, Basescu paraseste PDL si se inroleaza in Partidul Poporului.

3. Este ales presedinte de onoare al Partidului Poporului, partid pe care l-a sustinut prin asmutirea DNA impotriva lui Dan Diaconescu. Din puscarie, DD, presedintele executiv al partidului, intre doua emisiuni DDDDP, saluta aceasta decizie.

4. Cu banii pusi deoparte din salariul de presedinte, isi cumpara o barca si pleaca sa colinde marile si oceanele lumii. E prins de piratii somalezi, se cere o rascumparare din partea statului roman, in Romania se rade homeric vreo doua luni (in consecinta productivitatea scade, dar nimanui nu-i pare rau). Vazand ca nu au succes, piratii somalezi il pun pe Traian sa frece puntea.

5. Candideaza la presedentia Uniunii Europene. In ziua depunerii candidaturii, este scos in palme de Nicolas Sarkozy din sediul UE.

6. Isi reactiveaza brevetul de capitan de nava si isi depune CV-ul pentru un post in flota Romaniei. I se comunica oficial ca Romania nu mai are flota inca de pe vremea cand el era ministru al transporturilor, in consecinta i se poate da doar un post part time pe vaporasul din Herastrau.

7. Refuza sa plece de la Cotroceni, se ascunde in criptele bisericii din curtea palatului unde supravietuieste cu ce pica de la bucatarie. Din cand in cand se suie in copaci si face ca cucuveaua razand a prost.

8. Se duce sa locuiasca impreuna cu fata sa Eba, in conacul acesteia din Statele Unite. Nu se intelege cu ginerele, cunoscutul Hugh Hefner asa ca pleaca in lume sa-si incerce norocul precum Fat Frumos din povesti.

9. Realizand ca este cel mai urat personaj din istoria Romaniei, isi zboara creierii cu arma din dotare a ofiterului SPP care il conducea spre iesirea de la Cotroceni. Ofiterul SPP este declarat erou national.

10. Este arestat in urma autosesizarii DNA, judecat sumar si, in fata valurilor de proteste ale populatiei, impuscat intr-o unitate militara de langa Targoviste, pe 25.12.2014.

Wednesday, 15 September 2010

Aventura celor cinci ghisee

Cand vine vorba de initiative afaceresti, mai mereu am fost in contratimp cu realitatile. Mi-am facut SRL de nevoie si acum am chinui sa scap de el, mi-am facut PFA cu gandul ca este the bee's knee si m-a pleznit Boc peste bot cu noile reglementari, in fine, ca marineru' shef "trec prin furtuni cu fruntea sus".
In demersurile mele pefeaistice, am vrut sa corectez o eroare generata de inregistrare la ANAF ca pfa cu norma de venit si impozitare pe norma intreaga (desi legea spune ca daca esti angajat cu norma intreaga pe durata nedeterminata norma de venit iti scade la jumate) si am purces la o cateva vizite la ANAF S6.

Primul lucru care m-a socat este constructia birourilor de la parter (persoane fizice): printr-o perversa combinatie intre dimensiunea tejghelei si inaltimea gaoacei prin care te vezi cu functionara, trebuie sa stai efectiv in pozitie de temenea. Totally fucked up.

In fine, dupa cateva cereri/livrari de acte, azi m-am dus sa imi ridic noua decizie de impunere si sa fac si plata (ca azi e ultima zi). Dupa ce-am parcat trei strazi mai la vale, pe drum ma rugam sa nu prind coada si Dumnezeul contribuabililor m-a ajutat: la ghiseul 3...NICI O PERSOANA. Woo hoo!

Suprizele placute se tin lant, in 30 de secunde aveam noua decizie de impunere in brate (era facuta deja) Woo hoo x10!

Then it started:
- Fiti amabila, pot sa si platesc, ca azi e 15 si stiti....
- Da sigur, mergeti la registratura sa va dea o viza ca sa puteti plati.

Asta fu' primul ghiseu.

- Saru-mana, as vrea si eu sa platesc si am nevoie de o viza.
(imi ia hartia si ii pune o stampila, swear to God altceva n-a facut).
- Acum ce fac?
- Mergeti la ghiseul 1.

Asta fu' al doilea ghiseu.

Ma asez la ghiseul 1 (4 persoane in fata mea). In 20 de secunde apare un cetatean care zice: daca vreti sa platiti, mergeti si la ghiseul 6, e liber.

Asta fu' al treilea ghiseu dar nu-l pun la socoteala ca n-am stat prea mult.

- Buna ziua, as vrea sa platesc.
- Aici nu se plateste, va fac doar nota de plata (si o face). Mergeti alaturi, la 7.

Asta fu' al treilea ghiseu (la care am stat).

D-na de la ghiseu, dupa ce primeste printr-un garlici nota de plata de la ghiseul precedent, face o noua hartie pe care mi-o da.
- Mergeti alaturi, la caserie.

Asta fu' al patrulea ghiseu.

La caserie a fost simplu, platesc, primesc hartie si rest, dau buna ziua si plec.

Asta fu' al cincilea ghiseu.

Eh, uite d-aia nu merg lucrurile in Romania si nu vor merge niciodata, pentru ca absolut nimeni nu se gandeste la cetatean cand face sisteme de genul asta. Iar "valul de concedieri" din administratia publica e de poza, munca sigur nu s-a eficientizat (din lipsa de personal) la ANAF S6.

Thank God for e-banking!

Sunday, 12 September 2010

La pas prin centru

Azi ne-am plimbat toti patru prin centru. Nu mult, doar asa...cat sa profitam de, probabil, ultimele zile de soare pe anul asta. Ne-au placut prajiturile de la Paul, ne-a placut parcul Floreasca, ne-au placut prajiturile de la AnaPan (wife wants..wife gets), dar cel mai mult si mai mult ne-au placut Sushi si Suzuki, cum se jucau ei asa, frateste.
Cam asa:

Tuesday, 17 August 2010

Ofensiva HP si Facebook-ul

Pasionatii de tehnologie si urmaritorii avizi ai lumii afacerilor ar sari probabil in sus de nshpe metri la citirea titlului acestui post, asa ca ma grabesc sa-i linistesc: nu e ce credeti.
HP nu face o oferta de gherila pentru Facebook, nici nu lanseaza un serviciu concurent. Relaxati-va :-)
Am ales titlul asta pentru ca, in buna traditie (data fiind frecventa postarilor, not so much tradishun, but hey...wtf) intr-acolo imi bat mie gandurile.

So...Ofensiva HP:

Am "mostenit" de la Cookeh un rucsac HP din ala cu multe buzunare si fermoare si gimicuri atasate. Very cool stuff. Ea s-a capatuit cu un rucsac de mamici cu care isi cara vajnica leptopul Dell la munca zi de zi. Io, car vajnic la munca sufertashul, dar asta nu stie prea multa lume, cei mai multi inchipuindu-si ca am cine stie ce tehnologii avansate in el. Ei si unde ma preumblam eu tzantzosh pe la metrou cu rucsacul meu cel cool in spate, numa ce-mi pica ochii intr-o dimineata pe un nene cu unul identic. Ha, zic, noi suntem cei alesi, cremedelacreme, paduchii de pe creasta, genunchii albinei and the works. Si mai tzantzosh ma preumblam stiind ca nu sunt singur si ca "in haita mea de un lup se mai adaugase un lup si acum eram o haita de doi lupi" (citat pentru cunoscatori).

Azi asa, maine asa, intr-o zi pac....alt rucsac, identic, alt nene (lup) in haita. Still cool...ish.

Ei si acum incepe coshmarul. Intr-o zi, recent, ma uitam eu prin metrou (preocupare de baza cand nu ai ce face altceva, ca ai terminat toate cartile cu Jeeves pe care le detii), ce-mi vad ochii? Nu unul, nu doua, ci TREI rucsaci identici (cu al meu patru) in acelasi vagon de metrou. Mai sa fie, s-or fi dat moka?

Am facut niste sapaturi si am aflat ca intr-o anumita perioada, some time ago, chestiile respective au fost la promotie si au costat extrem de putin pentru calitatea pe care o au. Hence the HP offensive. Au umplut tzara de rucsaci. Nu mai ma simt asa de cool, haita de lupi e un fel de Plaza Mall miercurea cand e Orange Film.

Now, Facebook:

M-am "imprietenit" cu niste oameni pe care i-am cunoscut de-a lungul vremurilor trecute. Pe unii mai bine, pe altii mai putin, dar de cunoscut i-am cunoscut (nu ma mai imprietenesc pe criterii de "xyz mutual friends"). Pana aici, toate bune si frumoase. Problemele incep cand unii se dovedesc a fi fani Farmville (sau whatever ...ville inventeaza FB la momentul respectiv), altii se dovedesc a avea preocupari cocalaresti (plaje de fitze, cluburi de fitze, poze de fitze, analfabetism de fitze, etc de fitze), iar altii sunt pur si simplu FB whores.

Din ultima categorie am blocat recent doua tinere si distinse domnisoare care si-au facut un scop din a-si construi pe FB o imagine de "cea mai penala si cocalara panarama existenta" si un tanar care crede ca daca isi baga si isi scoate in posturi care apar pe wall-urile tuturor celor care au facut greseala sa se imprieteneasca cu el, devine mai interesant. Guess what dude, it's not the case si tot un FB whore o sa ramai indiferent cate mii de "prieteni" ai.

Codicil: daca FB nu punea limita de 5000 preteni pe cap de vita furajata, probabil ca at some point in time fiecare am fi avut 6.000.000.000 de preteni si toata planeta ar fi fost o mare plictisita de feisbucari.

Monday, 22 March 2010

Mandinga - sarmale cu salsa si magiun de prune

7/10 pentru spectacolul Mandinga de aseara de la Sala Palatului.
A fost plin de parti bune, dar partile rele n-au lipsit nici ele.
Sa incepem cu binele ca sa nu ne acuze una lume ca suntem carcotasi din fire.

Muzicieni extrem de talentati, dansatori de exceptie, coregrafie foarte catchy, costume extrem de bine alese, voci care se potriveau perfect (Alejandro si Elena).
Pentru cei care n-au fost acolo (nu sunt multi, sala a fost plina), spectacolul a fost imaginat in trei parti, un fel de istorie a muzicii cubaneze prin prisma diverselor evenimente istorice legate de aceasta tara. So far so good, dar de aici a inceput partea nashpa.

In primul rand, cele trei parti au fost introduse de o Mihaela Radulescu extrem de neinspirata, recitand texte pline de platitudini, invatate pe de rost si facand gafe monumentale (la a treia aparitie, cand a interactionat cu publicul). Sa dam exemple:

- Horia Brenciu nu stie nimic despre dragoste, el stie doar cu muzica.
- Sa trecem si la o poveste de dragoste mai din zilele noastre (dupa ce un spectator povestise despre relatia dintre el si sotie, care dura de 35 de ani).
- Vreau o femeie cu produsul la ea (produsul era copilul, modul "inteligent" al Mihaelei de a spune ca vrea sa vorbeasca cu o gravida).
- Mandingo, cubanezii curajoji, etc.

In plus, a folosit de cateva ori sintagma "voi sunteti produsul unui amor, cel al parintilor vostri". Hellooo..poate cineva inca mai vrea sa creada in barza si in albinute. Sunt sigur ca daca cineva ar vrea sa-i explice lui Ayan cum te-ai humped tu cu Elan ca sa-l faci...nu ti-ar conveni. Srsly!

Revenind la show, primele doua parti au fost extrem de reusite, au avut crestere, ceea ce a facut ca partea a treia sa fie absolut underwhelming (ca sa folosesc un cuvant usor).

Back to the facts:

Prima parte a fost despre aparitia comunismului in Cuba in anii 60, opresiunea pusa de regim asupra populatiei, refugierea cubanezilor in muzica si rezultatele spectaculoase ce au urmat in acest domeniu. Pe un mare ecran se proiectau imagini din Cuba acelor ani. Piesele au fost extrem de bine alese, poze cu Che la "Comandante Che Guevara", toate bune si frumoase.

Partea a doua a spus povestea migratiei masive a cubanezilor catre Statele Unite si aparitia comunitatii cubaneze in Miami, celebrul festival Calle Ocho, etc. Dansatorii au fost de mare exceptie si intr-un numar atat de mare incat chiar vedeai un carnaval pe scena. Foarte reusit moment.

Eeee si a venit si partea a treia care, ce credeti ca era? Cuba de azi? Miami de azi? Muzica latino de azi? Noway. Era...Romania anului 2010. Poate cineva sa zica: Fortzat?

Mihaelita a balmajit o explicatie care se vroia logica despre legatura dintre Cuba, Miami si Bucuresti 2010, a folosit foarte potrivitul (not) cuvant "colcaie" in conjunctie cu povestile de amor... in fine, si-a castigat banii.

Problema a inceput in momentul in care pe ecran, pe fondul muzicii salsa cantate de Mandinga au inceput sa apara imagini cu congresul al 12-lea, cu Ceausescu, cu revolutia, cu fuga cu elicopterul, cu procesul, cu legarea la maini (au ratat momentul executiei ca ieseam din sala), apoi cu Iliescu, cu minerii, cu Constantinescu, cu Basescu.... WHAT THE FUCK!!!!!??????!!!!!

Impresia data de scena plina de dansatori, muzica si veselie + imagini cu Iliescu zambind ar fi fost hilara daca nu era asa de mind blowing (in a very bad way).

Ei dar serialul alegerilor proaste nu s-a oprit aici, pentru ca urmat un moment de muzica....lautareasca reorchestrata pe ritmuri de salsa. Guys, come on. Sharaiman si Sharaiman cantat de Elena si Alejandro in timp ce dansatorii fac miscari de hora combinate cu miscari de salsa, ce dreacu ati avut in cap? Pe bune!

A, exista si un nume pentru acest amestec nefericit: balcan salsa. Astia chiar s-au luat in serios.

Finalul a fost salvat partial de Alejandro cantand o piesa lautareasca relativ apropiata de original, fitza fiind ca instrumentistii renuntasera la salsa si cantau chiar piesa cu pricina, iar accentul lui de bomboana cubaneza (cum sunt sigur ca se gandeau toate femeile din sala la el) dadea un oarece farmec intregului moment.

Ar mai fi de mentionat un balerin/dansator cu foarte putin par si foarte multi ani, care nu se potrivea cu povestea nici de frica, o incercare de interactivitate cu publicul semi-ratata (in mare parte din vina publicului) care mirosea a tras de timp si uite asa, two hours later s-a incheiat si Mandinga, Historia de un amor.

Felicitari trupei care s-a vazut ca a muncit din greu la acest show, props pentru dansatori care au fost "de acolo", nota patru pentru Mihaelita si un cinci cu bunavointa pentru regizorul intregii povesti. Daca se tinea de conceptul cu care a inceput, ar fi avut un spectacol aproximativ genial, dar asa...e doar o portie de sarmale cu mamaliga, ardei iute, salsa, frisca si gem de prune.

Monday, 15 March 2010

Percy Jackson si ruperea de realitate

Am vazut ieri filmul despre care se spune ca este inceputul francizei care va inlocui seria Harry Potter. Umm...nope. Not even close!
Chiar daca e regizat de Chris Columbus si are niste actori bunicei in distributie (Sean Bean, Kevin McKidd, Uma Thurmman, Pierce Brosnan), filmul este centrat pe trei pushtani cu mari lacune la capitolul actorie, iar scenariul e scris dupa principiul "bagati la gramada niste personaje din mitologia greaca, niste cafteala si la treaba".
Una peste alta, pacat de idee, ar fi putut sa stoarca mai mult din ea, au ales sa o strice din prima (de regula ideile bune se strica atunci cand le intinzi prea tare cu sequel-uri fara substanta) si nu cred ca vor mai avea ocazia sa repare ceva.

Oricum, nu nivelul filmului m-a dezamagit cel mai mult, ci lipsa de logica si consistenta in scenariu, sustinuta "perfect" de jocul extrem de slab al actorului din rolul principal, "celebrul" Logan Lerman.

Pentru cei care n-au vazut filmul, carevasazica, lucrurile stau cam asa (some spoilers ahead, but I am doing you a favor, trust me):

Percy Jackson este fiul lui Poseidon si este un semizeu. Ca orice semizeu este un dork irl (chiar el zice asta). Are langa el un bun prieten infirm. Adica nu infirm, doar ca umbla cu doua carje. Degeaba, pentru ca el n-are nevoie el fiind perfect stapan pe picioarele lui. Adica pe copitele lui...el fiind un satir. Nota: cunoscatorii mitologiei grecesti isi "aduc aminte" ca satirii erau protectori ai semizeilor nu? Nici eu.

Mama lui Percy isi aduce aminte perfect cine e tatal (like hell that happened in mitologie) si alege sa stea cu un nasol toata viata doar ca sa-l protejeze pe semizeu. Cum? Simplu...prin mirosul emanat de nasolul mentionat. In sfarsit imputzitzii sunt si ei buni la ceva :-D Aparent creaturile trimise sa-l omoare pe Percy nu suportau mirosul de bere si transpiratie.

Azi asa, maine asa, uite cum se prinde Percy ca e un semizeu si intra intr-o stare de soc la aflarea acestei vesti, stare care il tine ohoooo...vreo 30 de secunde. Dupa care se impaca natural cu ideea si filmul continua. Vai..dar ce ne facem...uratul minotaur ii urmareste si arunca dupa ei cu vaci (sic!). Mai mult, o prinde pe mama lui Percy intr-o laba/copita si o face praf. Pac, iar stare de soc pentru Percy...de data asta il tine vreo 20 de secunde, dupa care se impaca cu ideea. Se impaca si cu tabara de antrenament a semizeilor si priveste voios spre viitor impreuna cu un Pierce Brosnan patruped (centaur). Nota: cand agentul te convinge sa joci un rol de jumate cal jumate om dupa ce ai fost 007 si ai jucat in Mamma Mia, e timpul sa-i tragi un shut in cur.

Si uite asa Percy incepe o lunga si obositoare serie de antrenamente care dureaza vreo 5 minute cu totul, dupa care se simte pregatit sa mearga in Underworld sa pull a fast one on Hades. And he does. Cu ajutorul lui Luke, care era baiatul lui Hermes si care nu-si vazuse tatal niciodata, dar daduse o spargere la locuinta acestuia (normal ca un zeu avea o locuinta pe care fiul rebel putea sa o calce, e logic, nu?) si ciordise o pereche de Conversi cu aripi (pariez ca daca apar si la noi Cookie o sa vrea o pereche...doar pentru ca sunt conversi...zburatul e icing on the cake). Vorba aia, mitologie mitologie...da moderna.

Tzac pac pleaca Percy cu satirul (satir as in satyr nu securea de macelarie) si cu o bunesa care era fata Atenei, inarmati cu un pix (cine zicea ca pixul e cea mai puternica arma vazuse scriptul) si un scut care ascundea o mare taina (nimic altceva decat ceea ce cauta toata lumea, Fulgerul lui Zeus, marul discordiei care urma sa duca lumea intr-un razboi total daca nu era gasit si pe care il furase amintitul fiu al lui Hermes (ca doar era si simplu). Bine, acu sa nu va imaginati ca fulgerul asta era ceva asa...mitologic. Neah..era ca un tub de neon d-ala mare, cu niste descarcari electrostatice si daca dadeai cu el asa (Harry Potter style nu Luke Skywalker) facea niste gauri. Nimic ce nu putea fi parat cu pixul lui Percy, ca doar fulgerul lui zeus era "the most powerful weapon in the world".

Fast forward peste un Steve Coogan amuzant in rol de Hades, o Persephona cam curvistina, vreo doua-trei fulgere si o tentativa de inecare si gata...fulgerul s-a recuperat, razboiul a fost evitat, zeii s-au batut pe spate fericiti, Percy s-a impacat cu ideea ca taica-su il parasise la 7 luni din dragoste si s-a intors fericit la maica-sa. Cum adica de ce mai traia maica-sa?

Nu va zic, vedeti filmul!

Thursday, 11 March 2010

Romtelecom(a)

Cand ne-am mutat in vastele apartamente, am avut o singura optiune pentru furnizorul de servicii de telefonie, date, teve. Romtelecom. A fost un pic cam ciudat, dar intentiile dezvoltatorului au fost bune asa ca nu a fost o mare suparare, mai ales ca am fost asigurati ca vor face totul pentru a remedia problema intr-o perioada de maxim 1 an (chestii complicate la mijloc) si ca vom avea o alternativa.
Cu aceste asigurari in minte am negociat pachetele de servicii cu amintita companie pentru un an de zile, in urma unei derogari speciale de la oferta curenta(la vremea aia) care era pentru doi ani.
Anul a trecut, nu au aparut nemultumiri majore, dar, ca tot omu', mai simt si eu nevoia de schimbare si cum alternativa se numeste RDS, m-am gandit ca fac o cioaca si imi iau internet de la RDS, pastrand telefonul si CATV de la Romtelecom. Inarmat cu acest plan, intru pe MyAccount (buna treaba) sa vad detaliile serviciilor, etc.
Imi sare in ochi o oferta speciala, zic hai sa ma interesez ca suna bine (ceva cu o imprimanta gratis, ca tot am ramas fara cartuse la a mea si costa unu de negru si unu color cat o imprimanta noua). Pun mana pe telefon sa cer mai multe informatii si dupa o convorbire placuta (tanti avea accent ardelenesc) aflu ca sunt inca sub contract pentru ca a fost semnat pe 2 ani de zile. Ii explic cum ca nu se poate, ca am avut o derogare speciala, etc. Isi cere scuze, nu exista asa ceva, pachetele sunt pe 2 ani si, citez: "Nu pot fi despachetate" (lol).
OK, hai ca a fost o scapare si nu a ajuns informatia la client support. Il sun pe omu cu care semnasem contractul, imi spune ca nu se mai ocupa decat de persoanele juridice din complexul nostru, dar ma asigura ca o sa look into it, ca o sa vorbeasca cu cel care a aprobat in urma cu un an derogarea speciala si ca se rezolva. Sa-i dau un mail. I-am dat. Nici un raspuns. I-am mai dat unul. Same shit.
Ii mai dau unul dupa care o sa se incinga putin situatia. Asa, ca sa ma incalzesc ca e frig afara.

Saturday, 6 March 2010

Eurovision 2010...why, oh why?

SA VINA OSAMAAAAAA SA DEA CU BOMBAAA LA CIRC! NU MAI SUPORT PE NA LI TA TEAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!

PS: Asa cum se stia inca de la preselectii, cartile au fost facute pentru Paula Seling. Dovada..."voturile" publicului. Yeah, right!

Tuesday, 2 March 2010

Trip back...on the food wave

Sambata seara am fost sa sarbatorim un an de Chez Mazilique evident la ...Mazi acasa. Lots of foodz despre care puteti citi pe blogul mentionat (paranteza, nush ce-a fost in 2009, anul meteoric al blogurilor culinare or something, toata lumea a fost palita de pasiunea asta which made it that much harder to get in shape), lots of ppl (mai putin ceausescu si Andra, mai multi prieteni de-ai Mimolinei) si, evident, prietenul nostru al tuturor...Jose Cuervo!

Fun fact: Cookie a incerat tequilla!!!

Anyway, back to the topic at hand, am avut o sesiune consistenta de aduceri aminte cu Mimo (die hard radio 21 fan since the begining of time).

Ne-am adus aminte de George Zafiu, de Vali Barbulescu, de Cristi Nitzu, de Adrian Eftimie (acum e DJ Adrian Eftimie, pe atunci toti colegii il stiau de Pacaliciu' si de el ma leaga amintirea celei mai crunte betii care a implicat Garone baut cu cana de cafea...yukk), de Serban Huidu (nu, nu s-a nascut la Cronica Carcotasilor, a inceput si el de undeva), de Cristina Bazavan, de Ciprian Dinu, de Alex Niculescu (DJ Alen or something) si de multi multi altii care au trecut, pentru un timp mai scurt sau mai lung pe la XXI si 21.

Anul asta au fost niste aniversari ale primelor posturi de radio "construite" dupa revolutie, Unifan...sau ce-a mai ramas din el si Radio Contact. Nu stiu cine a fost pe acolo, n-am avut mare treaba cu posturile in sine, eu incepand ceva mai tarziu la 21, dar daca stau sa ma gandesc pe unde sunt acum fostii mei colegi, parca vad ca in 2013, daca o sa aiba cineva initiativa intrunirii de 20 de ani de la lansarea Radio XXI (vara lui 1993) si vine Bin Laden si da cu bomba, a doua zi 3/4 din industria media trage obloanele si pleaca acasa.

Friday, 26 February 2010

Iata ce pot face doua maini dibace

Cum ar fi sa poti sa-i spargi fatza unei vedete, sa-i faci apoi niste poze si sa le postezi pe net? Cool, huh?

Asta au facut cei de la worth1000.com, minus spartul efectiv al fetei. Rezultatul e spectaculos. Am selectat cateva, pentru restul merjeti la worth1000.com

Enjoy:

Natalie Portman


Gaga (ai putea zice ca e doar machiajul ei de zi)


Madonna (just another old lady showing her true age)

Thursday, 25 February 2010

Poupi Kakas

Postul asta nu este despre filmul la care face trimitere, ci despre pretioasele care nu mai stiu sa scrie "te pup" sau "pupici", ci insista sa foloseasca scabrosul "poop".
Pute (ha!) feisbucu si tuiterul de expresii d-astea.

Suratelor, once and for all, in limba lu' Shecspir (un vecin de-al lui Stefan Banica, nu-l stiti voi) poop=caca! Stop crapping on each other!

Latest proof: cineva tocmai s-a poop-at pe Baza! Cu drag! WTF???

Despre gropi de la Happyfish

Foarte tare:



Am solutia pentru astuparea gropilor: sa le umplem cu politicieni si cu responsabilii de prin ministerele insarcinate cu starea drumurilor.

Wednesday, 24 February 2010

Diverse

One: Enel mi-a tras-o din nou, dar de data asta n-am mai stat treijdeminute la telefon, am executat manevra "calu' trist" fara sa stau pe ganduri.

Two: Romania este tara in care asfaltul se strica mai repede decat se repara. O luna de zapezi, trei luni de gropi si scandal. Plombele nu se pun (nici la propriu, nici la figurat).

Three: Geoana a primit un shut in cur, ceea ce era de (ne)asteptat (pentru mine). Pacat ca Ponta, pe care il vedeam prezidentiabil in 10 years a ajuns presedinte tot pe masinatiuni de culise, dar poate reuseste sa faca niste chestii bune si sa mai curete partidul de mareni si pandeli, sa construiasca o alternativa la PLB (Partidul lu' Base).

Four: Bursucu' mi-a atras atentia asupra unui super standup comedian, care reuseste sa faca niste numere foarte tari fara sa foloseasca "fuck" la fiecare doua cuvinte. Tipul e un mexican pe nume Gabriel Iglesias (Iglesias with an aaaaai...watch and you'll get it). Tipul bate la 130, dar nu recunoaste ca e gras...el spune ca e fluffy si si-a facut din asta "cheia de bolta" a intregului sau show (hai ca v-am spart cu cheia aia, asa-i?)

Model de genialitate la Gabriel Iglesias: numar de standup comedy despre o gluma rasista facuta unui negru. Numarul a fost spus in America, nu in Africa de Sud, dar omul a stiut cum sa-si dozeze poantele in asa fel incat sa nu se simta prost niciunul din spectatorii de culoare.

Watch and laugh:

Friday, 12 February 2010

Timpu' la Enel

Cred ca daca mai postez multe carcoteli d-astea despre ce nashpetii se intampla in viata mea de zi cu zi o sa schimb titlul blogului in "Grumpy Old Man's blog". Ca old sunt, according to my lovely wife care nu pridideste sa-mi aminteasca aceasta realitate, iar grumpy nu pot sa nu fiu cand, vorba aia, toate-s pe dos!

Ieri, cand sa iesim pe usa vastelor apartamente si sa ne indreptam vertiginos spre locurile unde dam cu sapa ca sa ne platim ratele si sa ne crestem pisicile, se taie curentul in complex. Ete asa, harshti! Avand in vedere ca eram pe picior de plecare, nu ne-a lovit prea tare, nu avem micul dejun pe foc si nici sampon pe cap (ca daca se taie curentul la noi, incet incet se duce de rapa si restul confortului casnic, recte apa si gazu'). Inarmati cu o lanterna, ca sa penetram intunericul din adancurile parcarii subterane (btw: ce bine e sa nu iti gasesti masina sub doua tone de zapada) am pleca spre munci.

FFWD peste o zi lunga, vine ora 23.00 si ajugem acasa. Lumina in bloc...ok, lumina in casa, pauza. No panic, stiu ca am o siguranta nabadaioasa, ca-i tot zic: ce dreac tot sari fa nebuno, dar ea nimic, asa ca pun mana pe cheia de lifturi (Multumesc lui Dumnezeu ca am gasit-o prin junk-ul pe care l-am portat de la apartamentul in care am copilarit via garsoniera) si ma duc la panoul de pe hol, unde doarme nebuna de mai sus. Surpriza, isi trasese ametita sigiliu si facea misto de mine din spatele capacului: Te-am lasat pe intuneric fraiereeeeeee!

Io,cetatean model, cu inalte standarde de moralitate, zic in gandul meu: sa nu rup sigiliul pus de oamenii de bine de la Enel, chiar daca imi vine sa o pleznesc pe nesimtita asta de sa stea drepti. Buuun...

Ma reintorc in rapartament (apartamentul unde cant eu rap) si sun pe bajbaite la deranjamente Enel (pe bajbaite adica telefonul intr-o mana, lanterna in cealalta si format numarul cu ce ramane :-P

Dupa 20 de minute de ascultat secventa: "Va rugam asteptati, apelul dvs. va fi preluat in cateva momente" + 30 de secunde dintr-o piesa care incepea de fiecare data de la capat (asa ca n-am ajuns sa ascult nici macar prima strofa cum trebuie) vine bomba. Cea mai tare replica primita vreodata de la un call center d-asta, de suport. Luati loc ca o sa va zguduie:

TIMPUL DUMNEAVOASTRA A EXPIRAT. VA MULTUMIM CA ATI APELAT LA SERVICIILE ENEL!

si convorbirea se inchide!!!

Am desfacut sigiliul si am ridicat siguranta mai repede decat poate cineva sa zica:

FUCK YOU ENEL!!!

Monday, 1 February 2010

Billa, promotia cu puncte...degeaba.

Nu suntem clienti de Billa. Mai precis, nu prea am fost pana mai acu ceva vreme. Dupa ce si-au reorganizat magazinele, placut surprinsi, am zis sa le mai dam o sansa si am cumparat de cateva ori de acolo. Unul din argumentele care ne-au facut sa revenim a fost promotia cu puncte pe care le strangeai ca sa ai reduceri la niste vase de ceramica pentru gatit (Puffeh e fana vase de gatit).
Anuntul promotiei, afisat pe flyerul pe care lipeai puncte si pe tot felul de materiale publicitare in magazin, spunea asa: Promotie valabila intre xx.xx.2009 (am uitat exact data) si 31.01.2010 (pe asta am tinut-o minte).

Linistit si relaxat, ma duc pe 30 la Billa Drumul Taberei la cumparaturi cu sor-mea. Inainte de a pleca, am zis sa iau si punctele la mine, sa cumpar vasele cu pricina (vreo trei, ca sa completam colectia de vase similare). Ajungem, cumparam, ne ducem spre casa si facem escala la raftul cu vase. Ar fi trebuit sa fie cu vase, era doar cu vas...unul singur si ala ciobit. Am crezut ca e un glitch in aprovizionare si am intrebat-o pe casiera cand mai primesc (ca doar promotia se incheia a doua zi).

Nu mai primim, avem doar ce se vede (un vas ciobit). S-au dat ca painea calda.

Zi sa faci plici ca un arici?

Stimate Billutze, daca faceti promotii, comunicati corect termenele. Free tip:

"promotie valabila pana la data de 31.01.2010 SAU PANA LA EPUIZAREA PREMIILOR!"

Pacat de magazinul ala frumos organizat.

Friday, 29 January 2010

Hai sa-ti arat Bucurestiul noaptea

Aseara am avut program de Adi Hadean la Casa Latina. Cu Boo si Turcu si Eli si Octav si doua scaune goale pentru doi oameni care aparent crashed our reservation and then chickened out (pacat, mai cunosteam si noi oameni noi).

Mancarea a fost buna, n-a batut meniul ardelenesc de luna trecuta, but, then again, e greu sa bati un meniu ardelenesc. Ardelenii nu prea stiu de gluma, daca dai..dau si ei.
Undeva intre felul intai si felul doi, Puffeh a venit cu ideea sa mergem peste Bursucu', sa-l sorcovim la miezul noptii, cam pe cand se pregatea sa intre in al 32-lea an de viata (31 impliniti, pentru cine e confuz).

Am onorat masa pana la capat, Boo a plans putin in lipsa celei de-a doua portii de Gato Nero, apoi ne-am luat la revedere de la Eli si Octav si ne-am indreptat full speed ahead spre AFI, sa luam cele de trebuinta pentru un surprise crashing.

Inarmati cu doua torturi, lumanari, suflatori, sampanie frantuzeasca si doua kile de portocale (Boo: Mi-e foaaaaame) am pornit spre capatul lumii (marginea orasului unde se leaga metropola de Popesti Leordeni, sa surprindem Bursucul in vizuina lui).

Entuziasmul ne-a inghetat in vine dupa 20 de minute de parlamentat cu interfonul la care initial nu vroiam sa sunam, realizand apoi ca si daca am fi vrut, n-am fi stiut cum. Noroc cu Florica, musafir la Burscucu in barlog si conspirator de frunte care, dupa ce a raspuns la telefon a reusit sa se strecoare pana la intrare si sa ne dea drumul inauntru, asa ca am reusit sa spring the trap si sa prindem Bursucul cu rufele pe sarma si in mijlocul raidului (jucatorii de WoW stiu despre ce vorbesc).

It was fun!

Dupa ce-am plecat de la Bursucu am facut o escala la Boo si Turcu sa ne luam cadouri si sa ne miram in gura mare de cat de IMENS este Sushi :-O si apoi am pornit catinel spre casa. In rezumat, am batut tot Bucurestiul, dintr-o parte in alta, taiand si prin centru, aproape tot timpul afara ningand.

Eh, cam cate masini de dezapezire credeti ca am intalnit?

Wednesday, 27 January 2010

Vand apartament

Nu, nu e un anunt publicitar, e un fapt.
De prin toamna lui 2009 vrem sa vindem apartamentul in care a crescut si s-a dezvoltat Puffeh. Scopul este sa o mutam pe mama lu' Puffeh mai aproape de noi, iar din tranzactie sa-i ramana niste bani sa-si cumpere niste mobila noua si niste electrocasnice produse macar deceniul trecut.
So far so good, doar ca piata imobiliara e moarta in cotetz si sta cu spatele in usa. Bancile nu dau credite, cine prinde un credit vrea sa cumpere Palatul Parlamentului pe 1 leu, daca s-ar putea (cu restul sa-l mobileze) asa ca e greu sa gasesti un cumparator.
Evident, aici intervin "profesionistii" agentiilor imobiliare. Iata cum se desfasoara lucrurile:

Eu pun anuntul (progresiv la preturi din ce in ce mai mici), anuntul apare, telefoanele incep sa curga. Ei, cum credeti ca se desfasoara convorbirile cu "agentii"?

Pai, sa vedem.

1. Imi cer la telefon detalii care sunt postate in anunt (anuntul nu suna: vand apartament, astept provincia, sunt date toate amanuntele).
2. Imi cer poze cu apartamentul, desi anuntul e insotit (online) de toate pozele pe care le am si am avut voie sa le pun.
3. Ma intreaba unde se afla apartamentul (again, in anunt adresa e relativ clara).
4. Ma intreaba inca o data daca ce am scris in anunt e corect (Deci blocul e din 82, da?)
5. Unii pun intrebari pertinente legate de situatia apartamentului in eventualitatea unei tranzactii.
6. Marea, imensa majoritate, au o singura grija reala: daca in pretul apartamentului este inclus si comisionul lor (stiti, noi avem un comision de 3%, putem sa negociem pana la 2% dar nu mai jos).

Toate astea inainte de a-mi spune daca chiar au un client, daca un eventual client are banii respectivi, daca clientul cu bani cauta in zona respectiva sau daca apartamentul se incadreaza in dorintele clientului.

Fratilor, stiu ca e criza si ca v-a lovit grav, dar pe bune, 1% din ceva > 2-3% din nimic. Hai sa nu mai punem caruta inaintea cailor.

Thursday, 14 January 2010

Campania EFM: unde sunt ghilimelele?

Am ascultat azi in masina un promo la campania organizata de Europa FM (post care il gazduieste cu onor pe distinsul Zaff) cu ocazia zilei de 14 Februarie, ziua indragostitilor, Sf. Valentin, bla bla bla.

Ciuliti ochii (citez din memorie):
- (Voce de copil) Oricat m-ar chema prietenii la joaca, nu-l las pe tata singur de Sf. Valentin.
- (VO): Daca esti unul din copii care nu vor sa-l lase singur pe tatal lor de Sf. Valentin, trimite-ne o scrisoare (e-mail w/e) la Europa FM si noi ii gasim tatalui tau o partenera de Sf. Valentin.

Dragilor, ati uitat sa spuneti la sfarsit: O campanie inspirata de filmul clasic Sleepless In Seattle

Atat ;-)

Tuesday, 12 January 2010

Efectul de Ambulanta (mai e o speranta)

Cum ii spuneam acum ceva ani lui Sifu Gaspar Garcia, traficul in Bucuresti "nu este Chi Kung, este street fighting". Asta e un adevar care s-a acutizat pe parcursul anilor, ajungand la cote alarmante pentru "the average driver".
Zilnic, pe traseul Casa - Puffeh Work - My Work - Puffeh Work - Shopping - Casa intalnesc tot felul de situatii, de la ambuteiaje de 30+ minute pentru 1-2 km pana la depasiri pe dubla continua, circulat pe contrasens, blocat de intersectii, fortat roshu, etc.
In tot marasmul asta de nefericeli soferistice, o singura raza de speranta a mai ramas si ea vine de la ambulante.

Vi s-a intamplat vreodata sa stati mai mult de juma' de ora ca sa urcati dealul la Academie sau pe la Cotroceni, sa ajungeti de la Romana la Universitate sau de la Izvor la Unirii? For sure. Zonele sunt atat de inglodate in masini incat te miri ca te mai misti 2-3 metri la fiecare zece minute. Totusi, blocajul asta aproape perfect (as in The Perfect Storm), atunci cand apare cate o ambulanta (pompieri cel mult, la politie nu prea functioneaza), masinile reusesc sa se shift to the right sau to the left si sa faca loc sirenei mobile. AMAZING! Soferii aia blazati, nervosi, shmecheri, bashtani, profesionisti, incepatori, cu masini tari sau cu cazane, reusesc somehow sa se compacteze in asa fel incat sa treaca si ambulanta si nu vezi (decat in rare ocazii) pe cate unu care sa se puna "cu spatele in usa". Mai ca ti se umplu ochii de lacrimi si inima de speranta cand vezi ambulanta trecand prin marea de masini ca Marele Alb!

Dupa care urmeaza coada de taxiuri care "s-au bagat" dupa salvare!

Si revii inapoi la realitate...

Monday, 11 January 2010

Radio Nova 22

De dimineata, in masina, ascultand Magic FM, am prins un promo in care spuneau ca vor difuza "voci de radio si melodii din primele emisii radio de dupa revolutie" si insinuau, folosind numele Unifan si Uniplus (din care s-a "tras" Magic FM) ca ar fi fost primii care au emis dupa revolutie.
Sa ma contrazica cineva, dar eu stiu ca Nova 22 a fost primul post de radio "liber", chiar daca Unifan a fost primul care s-a bucurat de ceva resurse.
ne1?