Let's Do It Romania!

Friday, 29 January 2010

Hai sa-ti arat Bucurestiul noaptea

Aseara am avut program de Adi Hadean la Casa Latina. Cu Boo si Turcu si Eli si Octav si doua scaune goale pentru doi oameni care aparent crashed our reservation and then chickened out (pacat, mai cunosteam si noi oameni noi).

Mancarea a fost buna, n-a batut meniul ardelenesc de luna trecuta, but, then again, e greu sa bati un meniu ardelenesc. Ardelenii nu prea stiu de gluma, daca dai..dau si ei.
Undeva intre felul intai si felul doi, Puffeh a venit cu ideea sa mergem peste Bursucu', sa-l sorcovim la miezul noptii, cam pe cand se pregatea sa intre in al 32-lea an de viata (31 impliniti, pentru cine e confuz).

Am onorat masa pana la capat, Boo a plans putin in lipsa celei de-a doua portii de Gato Nero, apoi ne-am luat la revedere de la Eli si Octav si ne-am indreptat full speed ahead spre AFI, sa luam cele de trebuinta pentru un surprise crashing.

Inarmati cu doua torturi, lumanari, suflatori, sampanie frantuzeasca si doua kile de portocale (Boo: Mi-e foaaaaame) am pornit spre capatul lumii (marginea orasului unde se leaga metropola de Popesti Leordeni, sa surprindem Bursucul in vizuina lui).

Entuziasmul ne-a inghetat in vine dupa 20 de minute de parlamentat cu interfonul la care initial nu vroiam sa sunam, realizand apoi ca si daca am fi vrut, n-am fi stiut cum. Noroc cu Florica, musafir la Burscucu in barlog si conspirator de frunte care, dupa ce a raspuns la telefon a reusit sa se strecoare pana la intrare si sa ne dea drumul inauntru, asa ca am reusit sa spring the trap si sa prindem Bursucul cu rufele pe sarma si in mijlocul raidului (jucatorii de WoW stiu despre ce vorbesc).

It was fun!

Dupa ce-am plecat de la Bursucu am facut o escala la Boo si Turcu sa ne luam cadouri si sa ne miram in gura mare de cat de IMENS este Sushi :-O si apoi am pornit catinel spre casa. In rezumat, am batut tot Bucurestiul, dintr-o parte in alta, taiand si prin centru, aproape tot timpul afara ningand.

Eh, cam cate masini de dezapezire credeti ca am intalnit?

Wednesday, 27 January 2010

Vand apartament

Nu, nu e un anunt publicitar, e un fapt.
De prin toamna lui 2009 vrem sa vindem apartamentul in care a crescut si s-a dezvoltat Puffeh. Scopul este sa o mutam pe mama lu' Puffeh mai aproape de noi, iar din tranzactie sa-i ramana niste bani sa-si cumpere niste mobila noua si niste electrocasnice produse macar deceniul trecut.
So far so good, doar ca piata imobiliara e moarta in cotetz si sta cu spatele in usa. Bancile nu dau credite, cine prinde un credit vrea sa cumpere Palatul Parlamentului pe 1 leu, daca s-ar putea (cu restul sa-l mobileze) asa ca e greu sa gasesti un cumparator.
Evident, aici intervin "profesionistii" agentiilor imobiliare. Iata cum se desfasoara lucrurile:

Eu pun anuntul (progresiv la preturi din ce in ce mai mici), anuntul apare, telefoanele incep sa curga. Ei, cum credeti ca se desfasoara convorbirile cu "agentii"?

Pai, sa vedem.

1. Imi cer la telefon detalii care sunt postate in anunt (anuntul nu suna: vand apartament, astept provincia, sunt date toate amanuntele).
2. Imi cer poze cu apartamentul, desi anuntul e insotit (online) de toate pozele pe care le am si am avut voie sa le pun.
3. Ma intreaba unde se afla apartamentul (again, in anunt adresa e relativ clara).
4. Ma intreaba inca o data daca ce am scris in anunt e corect (Deci blocul e din 82, da?)
5. Unii pun intrebari pertinente legate de situatia apartamentului in eventualitatea unei tranzactii.
6. Marea, imensa majoritate, au o singura grija reala: daca in pretul apartamentului este inclus si comisionul lor (stiti, noi avem un comision de 3%, putem sa negociem pana la 2% dar nu mai jos).

Toate astea inainte de a-mi spune daca chiar au un client, daca un eventual client are banii respectivi, daca clientul cu bani cauta in zona respectiva sau daca apartamentul se incadreaza in dorintele clientului.

Fratilor, stiu ca e criza si ca v-a lovit grav, dar pe bune, 1% din ceva > 2-3% din nimic. Hai sa nu mai punem caruta inaintea cailor.

Thursday, 14 January 2010

Campania EFM: unde sunt ghilimelele?

Am ascultat azi in masina un promo la campania organizata de Europa FM (post care il gazduieste cu onor pe distinsul Zaff) cu ocazia zilei de 14 Februarie, ziua indragostitilor, Sf. Valentin, bla bla bla.

Ciuliti ochii (citez din memorie):
- (Voce de copil) Oricat m-ar chema prietenii la joaca, nu-l las pe tata singur de Sf. Valentin.
- (VO): Daca esti unul din copii care nu vor sa-l lase singur pe tatal lor de Sf. Valentin, trimite-ne o scrisoare (e-mail w/e) la Europa FM si noi ii gasim tatalui tau o partenera de Sf. Valentin.

Dragilor, ati uitat sa spuneti la sfarsit: O campanie inspirata de filmul clasic Sleepless In Seattle

Atat ;-)

Tuesday, 12 January 2010

Efectul de Ambulanta (mai e o speranta)

Cum ii spuneam acum ceva ani lui Sifu Gaspar Garcia, traficul in Bucuresti "nu este Chi Kung, este street fighting". Asta e un adevar care s-a acutizat pe parcursul anilor, ajungand la cote alarmante pentru "the average driver".
Zilnic, pe traseul Casa - Puffeh Work - My Work - Puffeh Work - Shopping - Casa intalnesc tot felul de situatii, de la ambuteiaje de 30+ minute pentru 1-2 km pana la depasiri pe dubla continua, circulat pe contrasens, blocat de intersectii, fortat roshu, etc.
In tot marasmul asta de nefericeli soferistice, o singura raza de speranta a mai ramas si ea vine de la ambulante.

Vi s-a intamplat vreodata sa stati mai mult de juma' de ora ca sa urcati dealul la Academie sau pe la Cotroceni, sa ajungeti de la Romana la Universitate sau de la Izvor la Unirii? For sure. Zonele sunt atat de inglodate in masini incat te miri ca te mai misti 2-3 metri la fiecare zece minute. Totusi, blocajul asta aproape perfect (as in The Perfect Storm), atunci cand apare cate o ambulanta (pompieri cel mult, la politie nu prea functioneaza), masinile reusesc sa se shift to the right sau to the left si sa faca loc sirenei mobile. AMAZING! Soferii aia blazati, nervosi, shmecheri, bashtani, profesionisti, incepatori, cu masini tari sau cu cazane, reusesc somehow sa se compacteze in asa fel incat sa treaca si ambulanta si nu vezi (decat in rare ocazii) pe cate unu care sa se puna "cu spatele in usa". Mai ca ti se umplu ochii de lacrimi si inima de speranta cand vezi ambulanta trecand prin marea de masini ca Marele Alb!

Dupa care urmeaza coada de taxiuri care "s-au bagat" dupa salvare!

Si revii inapoi la realitate...

Monday, 11 January 2010

Radio Nova 22

De dimineata, in masina, ascultand Magic FM, am prins un promo in care spuneau ca vor difuza "voci de radio si melodii din primele emisii radio de dupa revolutie" si insinuau, folosind numele Unifan si Uniplus (din care s-a "tras" Magic FM) ca ar fi fost primii care au emis dupa revolutie.
Sa ma contrazica cineva, dar eu stiu ca Nova 22 a fost primul post de radio "liber", chiar daca Unifan a fost primul care s-a bucurat de ceva resurse.
ne1?