Let's Do It Romania!

Monday, 22 March 2010

Mandinga - sarmale cu salsa si magiun de prune

7/10 pentru spectacolul Mandinga de aseara de la Sala Palatului.
A fost plin de parti bune, dar partile rele n-au lipsit nici ele.
Sa incepem cu binele ca sa nu ne acuze una lume ca suntem carcotasi din fire.

Muzicieni extrem de talentati, dansatori de exceptie, coregrafie foarte catchy, costume extrem de bine alese, voci care se potriveau perfect (Alejandro si Elena).
Pentru cei care n-au fost acolo (nu sunt multi, sala a fost plina), spectacolul a fost imaginat in trei parti, un fel de istorie a muzicii cubaneze prin prisma diverselor evenimente istorice legate de aceasta tara. So far so good, dar de aici a inceput partea nashpa.

In primul rand, cele trei parti au fost introduse de o Mihaela Radulescu extrem de neinspirata, recitand texte pline de platitudini, invatate pe de rost si facand gafe monumentale (la a treia aparitie, cand a interactionat cu publicul). Sa dam exemple:

- Horia Brenciu nu stie nimic despre dragoste, el stie doar cu muzica.
- Sa trecem si la o poveste de dragoste mai din zilele noastre (dupa ce un spectator povestise despre relatia dintre el si sotie, care dura de 35 de ani).
- Vreau o femeie cu produsul la ea (produsul era copilul, modul "inteligent" al Mihaelei de a spune ca vrea sa vorbeasca cu o gravida).
- Mandingo, cubanezii curajoji, etc.

In plus, a folosit de cateva ori sintagma "voi sunteti produsul unui amor, cel al parintilor vostri". Hellooo..poate cineva inca mai vrea sa creada in barza si in albinute. Sunt sigur ca daca cineva ar vrea sa-i explice lui Ayan cum te-ai humped tu cu Elan ca sa-l faci...nu ti-ar conveni. Srsly!

Revenind la show, primele doua parti au fost extrem de reusite, au avut crestere, ceea ce a facut ca partea a treia sa fie absolut underwhelming (ca sa folosesc un cuvant usor).

Back to the facts:

Prima parte a fost despre aparitia comunismului in Cuba in anii 60, opresiunea pusa de regim asupra populatiei, refugierea cubanezilor in muzica si rezultatele spectaculoase ce au urmat in acest domeniu. Pe un mare ecran se proiectau imagini din Cuba acelor ani. Piesele au fost extrem de bine alese, poze cu Che la "Comandante Che Guevara", toate bune si frumoase.

Partea a doua a spus povestea migratiei masive a cubanezilor catre Statele Unite si aparitia comunitatii cubaneze in Miami, celebrul festival Calle Ocho, etc. Dansatorii au fost de mare exceptie si intr-un numar atat de mare incat chiar vedeai un carnaval pe scena. Foarte reusit moment.

Eeee si a venit si partea a treia care, ce credeti ca era? Cuba de azi? Miami de azi? Muzica latino de azi? Noway. Era...Romania anului 2010. Poate cineva sa zica: Fortzat?

Mihaelita a balmajit o explicatie care se vroia logica despre legatura dintre Cuba, Miami si Bucuresti 2010, a folosit foarte potrivitul (not) cuvant "colcaie" in conjunctie cu povestile de amor... in fine, si-a castigat banii.

Problema a inceput in momentul in care pe ecran, pe fondul muzicii salsa cantate de Mandinga au inceput sa apara imagini cu congresul al 12-lea, cu Ceausescu, cu revolutia, cu fuga cu elicopterul, cu procesul, cu legarea la maini (au ratat momentul executiei ca ieseam din sala), apoi cu Iliescu, cu minerii, cu Constantinescu, cu Basescu.... WHAT THE FUCK!!!!!??????!!!!!

Impresia data de scena plina de dansatori, muzica si veselie + imagini cu Iliescu zambind ar fi fost hilara daca nu era asa de mind blowing (in a very bad way).

Ei dar serialul alegerilor proaste nu s-a oprit aici, pentru ca urmat un moment de muzica....lautareasca reorchestrata pe ritmuri de salsa. Guys, come on. Sharaiman si Sharaiman cantat de Elena si Alejandro in timp ce dansatorii fac miscari de hora combinate cu miscari de salsa, ce dreacu ati avut in cap? Pe bune!

A, exista si un nume pentru acest amestec nefericit: balcan salsa. Astia chiar s-au luat in serios.

Finalul a fost salvat partial de Alejandro cantand o piesa lautareasca relativ apropiata de original, fitza fiind ca instrumentistii renuntasera la salsa si cantau chiar piesa cu pricina, iar accentul lui de bomboana cubaneza (cum sunt sigur ca se gandeau toate femeile din sala la el) dadea un oarece farmec intregului moment.

Ar mai fi de mentionat un balerin/dansator cu foarte putin par si foarte multi ani, care nu se potrivea cu povestea nici de frica, o incercare de interactivitate cu publicul semi-ratata (in mare parte din vina publicului) care mirosea a tras de timp si uite asa, two hours later s-a incheiat si Mandinga, Historia de un amor.

Felicitari trupei care s-a vazut ca a muncit din greu la acest show, props pentru dansatori care au fost "de acolo", nota patru pentru Mihaelita si un cinci cu bunavointa pentru regizorul intregii povesti. Daca se tinea de conceptul cu care a inceput, ar fi avut un spectacol aproximativ genial, dar asa...e doar o portie de sarmale cu mamaliga, ardei iute, salsa, frisca si gem de prune.

Monday, 15 March 2010

Percy Jackson si ruperea de realitate

Am vazut ieri filmul despre care se spune ca este inceputul francizei care va inlocui seria Harry Potter. Umm...nope. Not even close!
Chiar daca e regizat de Chris Columbus si are niste actori bunicei in distributie (Sean Bean, Kevin McKidd, Uma Thurmman, Pierce Brosnan), filmul este centrat pe trei pushtani cu mari lacune la capitolul actorie, iar scenariul e scris dupa principiul "bagati la gramada niste personaje din mitologia greaca, niste cafteala si la treaba".
Una peste alta, pacat de idee, ar fi putut sa stoarca mai mult din ea, au ales sa o strice din prima (de regula ideile bune se strica atunci cand le intinzi prea tare cu sequel-uri fara substanta) si nu cred ca vor mai avea ocazia sa repare ceva.

Oricum, nu nivelul filmului m-a dezamagit cel mai mult, ci lipsa de logica si consistenta in scenariu, sustinuta "perfect" de jocul extrem de slab al actorului din rolul principal, "celebrul" Logan Lerman.

Pentru cei care n-au vazut filmul, carevasazica, lucrurile stau cam asa (some spoilers ahead, but I am doing you a favor, trust me):

Percy Jackson este fiul lui Poseidon si este un semizeu. Ca orice semizeu este un dork irl (chiar el zice asta). Are langa el un bun prieten infirm. Adica nu infirm, doar ca umbla cu doua carje. Degeaba, pentru ca el n-are nevoie el fiind perfect stapan pe picioarele lui. Adica pe copitele lui...el fiind un satir. Nota: cunoscatorii mitologiei grecesti isi "aduc aminte" ca satirii erau protectori ai semizeilor nu? Nici eu.

Mama lui Percy isi aduce aminte perfect cine e tatal (like hell that happened in mitologie) si alege sa stea cu un nasol toata viata doar ca sa-l protejeze pe semizeu. Cum? Simplu...prin mirosul emanat de nasolul mentionat. In sfarsit imputzitzii sunt si ei buni la ceva :-D Aparent creaturile trimise sa-l omoare pe Percy nu suportau mirosul de bere si transpiratie.

Azi asa, maine asa, uite cum se prinde Percy ca e un semizeu si intra intr-o stare de soc la aflarea acestei vesti, stare care il tine ohoooo...vreo 30 de secunde. Dupa care se impaca natural cu ideea si filmul continua. Vai..dar ce ne facem...uratul minotaur ii urmareste si arunca dupa ei cu vaci (sic!). Mai mult, o prinde pe mama lui Percy intr-o laba/copita si o face praf. Pac, iar stare de soc pentru Percy...de data asta il tine vreo 20 de secunde, dupa care se impaca cu ideea. Se impaca si cu tabara de antrenament a semizeilor si priveste voios spre viitor impreuna cu un Pierce Brosnan patruped (centaur). Nota: cand agentul te convinge sa joci un rol de jumate cal jumate om dupa ce ai fost 007 si ai jucat in Mamma Mia, e timpul sa-i tragi un shut in cur.

Si uite asa Percy incepe o lunga si obositoare serie de antrenamente care dureaza vreo 5 minute cu totul, dupa care se simte pregatit sa mearga in Underworld sa pull a fast one on Hades. And he does. Cu ajutorul lui Luke, care era baiatul lui Hermes si care nu-si vazuse tatal niciodata, dar daduse o spargere la locuinta acestuia (normal ca un zeu avea o locuinta pe care fiul rebel putea sa o calce, e logic, nu?) si ciordise o pereche de Conversi cu aripi (pariez ca daca apar si la noi Cookie o sa vrea o pereche...doar pentru ca sunt conversi...zburatul e icing on the cake). Vorba aia, mitologie mitologie...da moderna.

Tzac pac pleaca Percy cu satirul (satir as in satyr nu securea de macelarie) si cu o bunesa care era fata Atenei, inarmati cu un pix (cine zicea ca pixul e cea mai puternica arma vazuse scriptul) si un scut care ascundea o mare taina (nimic altceva decat ceea ce cauta toata lumea, Fulgerul lui Zeus, marul discordiei care urma sa duca lumea intr-un razboi total daca nu era gasit si pe care il furase amintitul fiu al lui Hermes (ca doar era si simplu). Bine, acu sa nu va imaginati ca fulgerul asta era ceva asa...mitologic. Neah..era ca un tub de neon d-ala mare, cu niste descarcari electrostatice si daca dadeai cu el asa (Harry Potter style nu Luke Skywalker) facea niste gauri. Nimic ce nu putea fi parat cu pixul lui Percy, ca doar fulgerul lui zeus era "the most powerful weapon in the world".

Fast forward peste un Steve Coogan amuzant in rol de Hades, o Persephona cam curvistina, vreo doua-trei fulgere si o tentativa de inecare si gata...fulgerul s-a recuperat, razboiul a fost evitat, zeii s-au batut pe spate fericiti, Percy s-a impacat cu ideea ca taica-su il parasise la 7 luni din dragoste si s-a intors fericit la maica-sa. Cum adica de ce mai traia maica-sa?

Nu va zic, vedeti filmul!

Thursday, 11 March 2010

Romtelecom(a)

Cand ne-am mutat in vastele apartamente, am avut o singura optiune pentru furnizorul de servicii de telefonie, date, teve. Romtelecom. A fost un pic cam ciudat, dar intentiile dezvoltatorului au fost bune asa ca nu a fost o mare suparare, mai ales ca am fost asigurati ca vor face totul pentru a remedia problema intr-o perioada de maxim 1 an (chestii complicate la mijloc) si ca vom avea o alternativa.
Cu aceste asigurari in minte am negociat pachetele de servicii cu amintita companie pentru un an de zile, in urma unei derogari speciale de la oferta curenta(la vremea aia) care era pentru doi ani.
Anul a trecut, nu au aparut nemultumiri majore, dar, ca tot omu', mai simt si eu nevoia de schimbare si cum alternativa se numeste RDS, m-am gandit ca fac o cioaca si imi iau internet de la RDS, pastrand telefonul si CATV de la Romtelecom. Inarmat cu acest plan, intru pe MyAccount (buna treaba) sa vad detaliile serviciilor, etc.
Imi sare in ochi o oferta speciala, zic hai sa ma interesez ca suna bine (ceva cu o imprimanta gratis, ca tot am ramas fara cartuse la a mea si costa unu de negru si unu color cat o imprimanta noua). Pun mana pe telefon sa cer mai multe informatii si dupa o convorbire placuta (tanti avea accent ardelenesc) aflu ca sunt inca sub contract pentru ca a fost semnat pe 2 ani de zile. Ii explic cum ca nu se poate, ca am avut o derogare speciala, etc. Isi cere scuze, nu exista asa ceva, pachetele sunt pe 2 ani si, citez: "Nu pot fi despachetate" (lol).
OK, hai ca a fost o scapare si nu a ajuns informatia la client support. Il sun pe omu cu care semnasem contractul, imi spune ca nu se mai ocupa decat de persoanele juridice din complexul nostru, dar ma asigura ca o sa look into it, ca o sa vorbeasca cu cel care a aprobat in urma cu un an derogarea speciala si ca se rezolva. Sa-i dau un mail. I-am dat. Nici un raspuns. I-am mai dat unul. Same shit.
Ii mai dau unul dupa care o sa se incinga putin situatia. Asa, ca sa ma incalzesc ca e frig afara.

Saturday, 6 March 2010

Eurovision 2010...why, oh why?

SA VINA OSAMAAAAAA SA DEA CU BOMBAAA LA CIRC! NU MAI SUPORT PE NA LI TA TEAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!

PS: Asa cum se stia inca de la preselectii, cartile au fost facute pentru Paula Seling. Dovada..."voturile" publicului. Yeah, right!

Tuesday, 2 March 2010

Trip back...on the food wave

Sambata seara am fost sa sarbatorim un an de Chez Mazilique evident la ...Mazi acasa. Lots of foodz despre care puteti citi pe blogul mentionat (paranteza, nush ce-a fost in 2009, anul meteoric al blogurilor culinare or something, toata lumea a fost palita de pasiunea asta which made it that much harder to get in shape), lots of ppl (mai putin ceausescu si Andra, mai multi prieteni de-ai Mimolinei) si, evident, prietenul nostru al tuturor...Jose Cuervo!

Fun fact: Cookie a incerat tequilla!!!

Anyway, back to the topic at hand, am avut o sesiune consistenta de aduceri aminte cu Mimo (die hard radio 21 fan since the begining of time).

Ne-am adus aminte de George Zafiu, de Vali Barbulescu, de Cristi Nitzu, de Adrian Eftimie (acum e DJ Adrian Eftimie, pe atunci toti colegii il stiau de Pacaliciu' si de el ma leaga amintirea celei mai crunte betii care a implicat Garone baut cu cana de cafea...yukk), de Serban Huidu (nu, nu s-a nascut la Cronica Carcotasilor, a inceput si el de undeva), de Cristina Bazavan, de Ciprian Dinu, de Alex Niculescu (DJ Alen or something) si de multi multi altii care au trecut, pentru un timp mai scurt sau mai lung pe la XXI si 21.

Anul asta au fost niste aniversari ale primelor posturi de radio "construite" dupa revolutie, Unifan...sau ce-a mai ramas din el si Radio Contact. Nu stiu cine a fost pe acolo, n-am avut mare treaba cu posturile in sine, eu incepand ceva mai tarziu la 21, dar daca stau sa ma gandesc pe unde sunt acum fostii mei colegi, parca vad ca in 2013, daca o sa aiba cineva initiativa intrunirii de 20 de ani de la lansarea Radio XXI (vara lui 1993) si vine Bin Laden si da cu bomba, a doua zi 3/4 din industria media trage obloanele si pleaca acasa.