Let's Do It Romania!

Monday, 22 March 2010

Mandinga - sarmale cu salsa si magiun de prune

7/10 pentru spectacolul Mandinga de aseara de la Sala Palatului.
A fost plin de parti bune, dar partile rele n-au lipsit nici ele.
Sa incepem cu binele ca sa nu ne acuze una lume ca suntem carcotasi din fire.

Muzicieni extrem de talentati, dansatori de exceptie, coregrafie foarte catchy, costume extrem de bine alese, voci care se potriveau perfect (Alejandro si Elena).
Pentru cei care n-au fost acolo (nu sunt multi, sala a fost plina), spectacolul a fost imaginat in trei parti, un fel de istorie a muzicii cubaneze prin prisma diverselor evenimente istorice legate de aceasta tara. So far so good, dar de aici a inceput partea nashpa.

In primul rand, cele trei parti au fost introduse de o Mihaela Radulescu extrem de neinspirata, recitand texte pline de platitudini, invatate pe de rost si facand gafe monumentale (la a treia aparitie, cand a interactionat cu publicul). Sa dam exemple:

- Horia Brenciu nu stie nimic despre dragoste, el stie doar cu muzica.
- Sa trecem si la o poveste de dragoste mai din zilele noastre (dupa ce un spectator povestise despre relatia dintre el si sotie, care dura de 35 de ani).
- Vreau o femeie cu produsul la ea (produsul era copilul, modul "inteligent" al Mihaelei de a spune ca vrea sa vorbeasca cu o gravida).
- Mandingo, cubanezii curajoji, etc.

In plus, a folosit de cateva ori sintagma "voi sunteti produsul unui amor, cel al parintilor vostri". Hellooo..poate cineva inca mai vrea sa creada in barza si in albinute. Sunt sigur ca daca cineva ar vrea sa-i explice lui Ayan cum te-ai humped tu cu Elan ca sa-l faci...nu ti-ar conveni. Srsly!

Revenind la show, primele doua parti au fost extrem de reusite, au avut crestere, ceea ce a facut ca partea a treia sa fie absolut underwhelming (ca sa folosesc un cuvant usor).

Back to the facts:

Prima parte a fost despre aparitia comunismului in Cuba in anii 60, opresiunea pusa de regim asupra populatiei, refugierea cubanezilor in muzica si rezultatele spectaculoase ce au urmat in acest domeniu. Pe un mare ecran se proiectau imagini din Cuba acelor ani. Piesele au fost extrem de bine alese, poze cu Che la "Comandante Che Guevara", toate bune si frumoase.

Partea a doua a spus povestea migratiei masive a cubanezilor catre Statele Unite si aparitia comunitatii cubaneze in Miami, celebrul festival Calle Ocho, etc. Dansatorii au fost de mare exceptie si intr-un numar atat de mare incat chiar vedeai un carnaval pe scena. Foarte reusit moment.

Eeee si a venit si partea a treia care, ce credeti ca era? Cuba de azi? Miami de azi? Muzica latino de azi? Noway. Era...Romania anului 2010. Poate cineva sa zica: Fortzat?

Mihaelita a balmajit o explicatie care se vroia logica despre legatura dintre Cuba, Miami si Bucuresti 2010, a folosit foarte potrivitul (not) cuvant "colcaie" in conjunctie cu povestile de amor... in fine, si-a castigat banii.

Problema a inceput in momentul in care pe ecran, pe fondul muzicii salsa cantate de Mandinga au inceput sa apara imagini cu congresul al 12-lea, cu Ceausescu, cu revolutia, cu fuga cu elicopterul, cu procesul, cu legarea la maini (au ratat momentul executiei ca ieseam din sala), apoi cu Iliescu, cu minerii, cu Constantinescu, cu Basescu.... WHAT THE FUCK!!!!!??????!!!!!

Impresia data de scena plina de dansatori, muzica si veselie + imagini cu Iliescu zambind ar fi fost hilara daca nu era asa de mind blowing (in a very bad way).

Ei dar serialul alegerilor proaste nu s-a oprit aici, pentru ca urmat un moment de muzica....lautareasca reorchestrata pe ritmuri de salsa. Guys, come on. Sharaiman si Sharaiman cantat de Elena si Alejandro in timp ce dansatorii fac miscari de hora combinate cu miscari de salsa, ce dreacu ati avut in cap? Pe bune!

A, exista si un nume pentru acest amestec nefericit: balcan salsa. Astia chiar s-au luat in serios.

Finalul a fost salvat partial de Alejandro cantand o piesa lautareasca relativ apropiata de original, fitza fiind ca instrumentistii renuntasera la salsa si cantau chiar piesa cu pricina, iar accentul lui de bomboana cubaneza (cum sunt sigur ca se gandeau toate femeile din sala la el) dadea un oarece farmec intregului moment.

Ar mai fi de mentionat un balerin/dansator cu foarte putin par si foarte multi ani, care nu se potrivea cu povestea nici de frica, o incercare de interactivitate cu publicul semi-ratata (in mare parte din vina publicului) care mirosea a tras de timp si uite asa, two hours later s-a incheiat si Mandinga, Historia de un amor.

Felicitari trupei care s-a vazut ca a muncit din greu la acest show, props pentru dansatori care au fost "de acolo", nota patru pentru Mihaelita si un cinci cu bunavointa pentru regizorul intregii povesti. Daca se tinea de conceptul cu care a inceput, ar fi avut un spectacol aproximativ genial, dar asa...e doar o portie de sarmale cu mamaliga, ardei iute, salsa, frisca si gem de prune.

1 comment:

  1. cred ca e cea mai amuzanta cronica pe care am citit-o in ultima vreme. ca sa dau si eu o nota, iei zece cu felicitari. pacat de show insa. iar Mihaelita e o indecisa: ba pleaca, ba vine, drama queen pe degeaba :)... si OMG colcaie + amor?! hilarious!!

    ReplyDelete